”Când s-a făcut toamnă?
-Aseară.”
Aseară s-a făcut toamnă,
ușor,
frunzele cădeau ude
în lumina farurilor.
Linia albă continuă strălucea.
Linia albă punctată strălucea.
Parcă era liniște
sau
parcă era The Doors.
Să vezi galbene părți cum se duc
și cum îți place
și cum te fac să simți calmul.
Sunt înăuntru,
nu simt ploaia,
nici frunzele,
nici frica,
nici lumina.
Aș vrea să fiu una cu toamna,
aia blândă, aia trezită.
Când cască ochii, visele încă sunt vii,
e în siguranță, e în pat.
Când se ridică în fund și își șterge ochii,
e încă ceață.
Când merge spre baie și oasele se dezmorțesc,
plânge puțin.
Când se uită în oglindă și zâmbește,
a ieșit soarele.
Când se spală pe dinți,
frunzele cad.
Când se îmbracă,
copacii sunt goi.
Când iese pe ușă,
deja e iarnă.