Noi mai vorbim,
din când în când,
dar mereu nimicuri.
Câteodată mă gândesc să îți scriu
Câteodată mă gândesc să nu.
Ți-aș spune că Prințul a plecat,
că l-am dat afară într-o noapte
și nu s-a mai întors.
Încă îi mai las mâncare la ușă,
așa cum facem și noi.
Ne hrănim cu discuții și melodii ca să vedem dacă mai suntem.
Trăim în trecut și
poate nu ar trebui să îi mai las mâncare,
poate ar fi bine să mă bucur că a fost
și că nu mai este.
Mai am ceva să îți spun,
a doua sticlă de vin pe care nu am băut-o
încă e la mine în frigider -
nu am deschis-o sperând că o vom bea împreună.
Într-una din zile o voi deschide,
probabil singură
și mă voi bucura că pot să fac asta.
De când nu te-am mai văzut nici discul nu l-am mai ascultat.
Ziceai, atunci când l-am ascultat ultima oară,
că este probabil a treia oară când te îndrăgostești de mine.
Cu un lucru știu sigur că am rămas de la tine,
pasiunea pentru Chardonnay.