Timp

E un timp în care nu mă scurg

și nici nu stau.

E doar un timp.

E același timp.

Sunt într-o mașină pe autostradă:

ea se mișcă,

iar eu par a sta.

Și eu mă mișc,

mereu în același timp.

Timpul e acum.

Când s-a făcut toamnă?

”Când s-a făcut toamnă?
-Aseară.”
Aseară s-a făcut toamnă,
ușor,
frunzele cădeau ude
în lumina farurilor.
Linia albă continuă strălucea.
Linia albă punctată strălucea.
Parcă era liniște
sau
parcă era The Doors.
Să vezi galbene părți cum se duc
și cum îți place
și cum te fac să simți calmul.
Sunt înăuntru,
nu simt ploaia,
nici frunzele,
nici frica,
nici lumina.
Aș vrea să fiu una cu toamna,
aia blândă, aia trezită.
Când cască ochii, visele încă sunt vii,
e în siguranță, e în pat.
Când se ridică în fund și își șterge ochii,
e încă ceață.
Când merge spre baie și oasele se dezmorțesc,
plânge puțin.
Când se uită în oglindă și zâmbește,
a ieșit soarele.
Când se spală pe dinți,
frunzele cad.
Când se îmbracă,
copacii sunt goi.
Când iese pe ușă,
deja e iarnă.

Miss

Am zburat azi pe un nor,
într-un soi de pace-n lume,
unde toți lucrau de zor
pentru propriile lor nume.

Lucrul era unul greu,
ceva ce n-ai putea a crede:
să-ți fie ție zmeu
și fericit cât se vede.

Se spunea c-a început,
pacea asta să apară,
într-un timp demult pierdut,
poate într-o zi de vară.

Cum soarele atinge tot,
așa și el a reușit,
stând la plajă într-un cot
să-și șoptească „Merit!”.

Merit își spuse el,
azi, mâine și poimâine,
ce-ar fi să fiu eu acel,
egal și cu un câine.

Egal a pus oriunde-n timp,
iar viața merse lin, ușor.
Acolo fuse un mare schimb
ce s-a făcut interior.

„Înăuntrul meu se vede plin,
ca un butoi umplut cu vin.
Iubirea mea de aici e sus
și simt că ar trebui spus:

-Draga mea, Miss Univers,
pacea-n lume ți-o dorești,
iar în iubirea mea de vers
vei găsi să te iubești.

Eu îți spun, acum, în șoaptă,
c-am găsit o pace-n faptă.
Fapta mea e simțul tot,
accept și-mi zic că pot.”

Prin soare, el și miss,
spusul a fost zis.
Ce rămâne de făcut?
Simte complet și vrut.

16//10//2015

Opt

Infinitul e acum.
Acum e infinit.
Mereu va fi acum.
Trăiesc acum și trăiesc veșnic.
Eu nu tind spre infinit. Eu sunt infinit

Doar tu, lumină

Vrei să îți schimbi becul,
mă întrebi.
Eu nu îți răspund.
Vrei să îți schimbi becul,
îmi spui.
Eu nu îți răspund.
Vrei să îți schimbi becul,
e întuneric.

04//10//2015

Taci

Pentru mine e încă dimineață
la 22:24.
Ultima țigară, de rezervă,
dintr-o conservă ce a devenit scrumieră,
o fumez drept prima.
Pornesc spre taci,
faci,
maci,
saci.
Pornesc spre mine,
tine.
Trec lunile fără ceas și orele fără limbă,
ajung la minute și spun tot.
Ce timp,
ce vreme,
ce viață,
își vor spune când vor vrea.
Ei se știu,
ei se vor.

24//09//2015