Avem iubiri trecute nerezolvate,
ne refugiem în noi doi.
Avem iubiri ce au fost.
Avem o iubire acum,
nu ne rezolvă,
doar ne ascunde.
Și noi am fost,
și acum suntem.
Și ele au fost,
și acum sunt.
18//02//2016
28.03.2016
Brichetele mele vechi
Două obiecte mi-au rămas
de la cei care au fost cel mai mult.
Două brichete mi-au rămas
de la cei care m-au învățat cel mai mult.
1. Iubește - roz
Da, m-ai învățat cum e să iubești pe cineva,
așa cum e cel mai sincer,
cu poveste,
cu imaginație,
cu tot.
M-ai învățat să pot să iubesc pe cineva
într-o situație cât mai complicată.
Pot să iubesc fericit și nefericit.
Pot să iubesc cu totul.
2. Fii iubit - albastru
Cu tine am învățat că pot fi iubită,
de nicăieri,
de oriunde,
din univers.
Am învățat să las,
fără control
și cu entuziasm.
14//02//2016
14//02//2016
Se pleacă
Și sunt aici,
în camera asta unde ne-am împrietenit,
am ascultat tom waits, ne-am futut,
ne-am iubit,
nu ne-am vorbit, ne-am futut.
Un steag național e atârnat pe post de draperie.
Ei se droghează,
eu scriu.
O fată doarme în stânga mea,
îl ascultăm pe rege,
pe b.b., ți-am luat un disc cu el.
Ne-am futut și pe el.
Am trecut de sex.
Suntem prieteni în ajunul Crăciunului,
așa era și acum un an.
Drăguț, ciudat, amuzant,
cam așa e,
dar e frumos de observat.
Camera asta,
un fel de laitmotiv
al interacțiunii noastre.
Îmi ești un om drag,
sper ca trompeta să fie ceva care să te lumineze.
Hai,
te sărut,
un an nou cu un început ca al ăstuia.
Cine știe oare ce va fi?
23//12//2015
în camera asta unde ne-am împrietenit,
am ascultat tom waits, ne-am futut,
ne-am iubit,
nu ne-am vorbit, ne-am futut.
Un steag național e atârnat pe post de draperie.
Ei se droghează,
eu scriu.
O fată doarme în stânga mea,
îl ascultăm pe rege,
pe b.b., ți-am luat un disc cu el.
Ne-am futut și pe el.
Am trecut de sex.
Suntem prieteni în ajunul Crăciunului,
așa era și acum un an.
Drăguț, ciudat, amuzant,
cam așa e,
dar e frumos de observat.
Camera asta,
un fel de laitmotiv
al interacțiunii noastre.
Îmi ești un om drag,
sper ca trompeta să fie ceva care să te lumineze.
Hai,
te sărut,
un an nou cu un început ca al ăstuia.
Cine știe oare ce va fi?
23//12//2015
Același
Ce liniște, ce haos.
Buzele mele se cojesc, își dau jos pielea veche
și o scot la lumină pe cea nouă.
Ce metaforă, mă dezbrac de vechi
pentru a lăsa noul să apară.
Noul vine dinăuntru.
Mereu e protejat de ce a fost. Buzele mele simt
că e nevoie de nou și că trecutul a trecut.
Niciun balsam nu le ține așa vechi
și rupte cum sunt ele.
Normal că le mușc, le curăț,
mestec carnea moartă și o port în mine.
Eu nu știu instinctiv că e mai bine să le curăț.
Uscăturile nu au ce căuta pe plantă.
Numai ce e verde e bun.
Vreau viață,
vreau trăire.
Vreau uscat și viu,
vreau uscatul ca după el să vină viul.
Ciclicitate.
Aș vrea să fiu într-un ciclu al cărui
reînceput și resfârșit
să nu le recunosc.
Să trăiesc cercuri diferite.
20//11//2015
Buzele mele se cojesc, își dau jos pielea veche
și o scot la lumină pe cea nouă.
Ce metaforă, mă dezbrac de vechi
pentru a lăsa noul să apară.
Noul vine dinăuntru.
Mereu e protejat de ce a fost. Buzele mele simt
că e nevoie de nou și că trecutul a trecut.
Niciun balsam nu le ține așa vechi
și rupte cum sunt ele.
Normal că le mușc, le curăț,
mestec carnea moartă și o port în mine.
Eu nu știu instinctiv că e mai bine să le curăț.
Uscăturile nu au ce căuta pe plantă.
Numai ce e verde e bun.
Vreau viață,
vreau trăire.
Vreau uscat și viu,
vreau uscatul ca după el să vină viul.
Ciclicitate.
Aș vrea să fiu într-un ciclu al cărui
reînceput și resfârșit
să nu le recunosc.
Să trăiesc cercuri diferite.
20//11//2015
Negru între fluturi
Simt că parcă nu mai simt.
Nu știu ce s-a întâmplat.
Când m-am trezit în starea asta?
În starea de nestare, de parcă
am pus o draperie atât de groasă sufletului,
încât nici moliile nu vor să stea aici.
Am închis,
mi-am luat restul de 10 bani de la țigări
și am plecat.
Să zac între dorințe,
vise,
promisiuni.
Să le proiectez pe draperie, așa,
în valuri.
Să nu le las mai departe.
12//11//2015
Nu știu ce s-a întâmplat.
Când m-am trezit în starea asta?
În starea de nestare, de parcă
am pus o draperie atât de groasă sufletului,
încât nici moliile nu vor să stea aici.
Am închis,
mi-am luat restul de 10 bani de la țigări
și am plecat.
Să zac între dorințe,
vise,
promisiuni.
Să le proiectez pe draperie, așa,
în valuri.
Să nu le las mai departe.
12//11//2015
09.03.2016
Alb
Corabia s-a rupt
și nici măcar nu a plecat din port.
Călătorii s-au făcut cu ea
am ajuns în multe locuri
am văzut,
am ascultat,
am băut și
ne-am plimbat.
A stat atât de mult în așteptare
pentru altfel de călătorii,
încât a putrezit.
Cârma a dispărut,
hoții au luat tot ce se putea lua,
iar ce a rămas s-a scufundat.
Fără vestă de salvare am plecat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)