Eu nu mă pierd cu firea,
dar mă pierd cu mintea.
Între sute de scenarii alerg și văd
cum gânduri ce nu credeam că există
ies la suprafață.
În conștiința ce mi-o port pe umeri și în piept
mă avânt să ridic praful
și să sper că fiecare grăunte se spală
cu razele de lumină ce sparg întunericul camerei
de munte la răsărit.
În lumina becului îmi citesc toate gândurile,
iar noaptea le las agățate pe uscător
ca până mă trezesc să le găsesc uscate.
Un proces zilnic de curățare.