Ceva bun

Ce o fi acum în lume? Acum în mine?
Stau la o masă tăcută și
mă face să fiu prezentă la mine.
Totul e ok, doar ok.
Ce mă încântă nu e ok-ul.
Hai să fac ceva, îmi zic.
Hai să mă simt mai bine.
Nu mă ajută pozele, nu mă ajută gânditul,
nu știu ce mă ajută.
Vreau să știu, vreau să știu ce,
cum,
fără cine.
Nici de sex nu am chef,
nici de nimeni,
poate că nici de mine.
Hai să mai schimb ceva,
hai să mai simt ceva,
ceva bun.

16//12//2015

Și și

Avem iubiri trecute nerezolvate,
ne refugiem în noi doi.
Avem iubiri ce au fost.
Avem o iubire acum,
nu ne rezolvă,
doar ne ascunde.
Și noi am fost,
și acum suntem.
Și ele au fost,
și acum sunt.

18//02//2016

Brichetele mele vechi

Două obiecte mi-au rămas

de la cei care au fost cel mai mult. 

Două brichete mi-au rămas

de la cei care m-au învățat cel mai mult.

1. Iubește - roz

Da, m-ai învățat cum e să iubești pe cineva,

așa cum e cel mai sincer, 

cu poveste, 

cu imaginație, 

cu tot. 

M-ai învățat să pot să iubesc pe cineva 

într-o situație cât mai complicată.

Pot să iubesc fericit și nefericit.

Pot să iubesc cu totul. 

2. Fii iubit - albastru

Cu tine am învățat că pot fi iubită, 

de nicăieri,

de oriunde, 

din univers. 

Am învățat să las,

fără control 

și cu entuziasm.

14//02//2016

Se pleacă

Și sunt aici,
în camera asta unde ne-am împrietenit,
am ascultat tom waits, ne-am futut,
ne-am iubit,
nu ne-am vorbit, ne-am futut.
Un steag național e atârnat pe post de draperie.
Ei se droghează,
eu scriu.
O fată doarme în stânga mea,
îl ascultăm pe rege,
pe b.b., ți-am luat un disc cu el.
Ne-am futut și pe el.
Am trecut de sex.
Suntem prieteni în ajunul Crăciunului,
așa era și acum un an.
Drăguț, ciudat, amuzant,
cam așa e,
dar e frumos de observat.

Camera asta,
un fel de laitmotiv
al interacțiunii noastre.

Îmi ești un om drag,
sper ca trompeta să fie ceva care să te lumineze.
Hai,
te sărut,
un an nou cu un început ca al ăstuia.
Cine știe oare ce va fi?

23//12//2015

Același

Ce liniște, ce haos.
Buzele mele se cojesc, își dau jos pielea veche
și o scot la lumină pe cea nouă.
Ce metaforă, mă dezbrac de vechi
pentru a lăsa noul să apară.
Noul vine dinăuntru.
Mereu e protejat de ce a fost. Buzele mele simt
că e nevoie de nou și că trecutul a trecut.
Niciun balsam nu le ține așa vechi
și rupte cum sunt ele.
Normal că le mușc, le curăț,
mestec carnea moartă și o port în mine.
Eu nu știu instinctiv că e mai bine să le curăț.
Uscăturile nu au ce căuta pe plantă.
Numai ce e verde e bun.

Vreau viață,
vreau trăire.
Vreau uscat și viu,
vreau uscatul ca după el să vină viul.
Ciclicitate.
Aș vrea să fiu într-un ciclu al cărui
reînceput și resfârșit
să nu le recunosc.
Să trăiesc cercuri diferite.

20//11//2015

Negru între fluturi

Simt că parcă nu mai simt.
Nu știu ce s-a întâmplat.
Când m-am trezit în starea asta?
În starea de nestare, de parcă
am pus o draperie atât de groasă sufletului,
încât nici moliile nu vor să stea aici.
Am închis,
mi-am luat restul de 10 bani de la țigări
și am plecat.
Să zac între dorințe,
vise,
promisiuni.
Să le proiectez pe draperie, așa,
în valuri.
Să nu le las mai departe.

12//11//2015

Alb

Corabia s-a rupt 

și nici măcar nu a plecat din port.

Călătorii s-au făcut cu ea

am ajuns în multe locuri

am văzut,

am ascultat,

am băut și 

ne-am plimbat. 

A stat atât de mult în așteptare 

pentru altfel de călătorii,

încât a putrezit.

Cârma a dispărut, 

hoții au luat tot ce se putea lua,

iar ce a rămas s-a scufundat.

Fără vestă de salvare am plecat.

Mă gândeam

Mă gândeam, 

cum ar fi dacă ți-aș împrumuta ochii mei,

să îi scot ușor din orbite și să îi am în palmă,

să te văd de la alt nivel și din ce în ce mai aproape.

Mă gândeam, 

cum ochii mei au o minte a lor,

iar când vor ajunge la tine, vor face o copie a minții,

iar ea va ajunge în sertarul tău bun.

Mă gândeam, 

cum ar fi să ai percepția mea?

ai fi eu?

Mă gândesc,

ce ar fi dacă aș accepta vederea ta?

ce ar fi dacă n-aș mai vrea să te schimb?

Doar mă gândesc

sau simt.

Timp

E un timp în care nu mă scurg

și nici nu stau.

E doar un timp.

E același timp.

Sunt într-o mașină pe autostradă:

ea se mișcă,

iar eu par a sta.

Și eu mă mișc,

mereu în același timp.

Timpul e acum.

Când s-a făcut toamnă?

”Când s-a făcut toamnă?
-Aseară.”
Aseară s-a făcut toamnă,
ușor,
frunzele cădeau ude
în lumina farurilor.
Linia albă continuă strălucea.
Linia albă punctată strălucea.
Parcă era liniște
sau
parcă era The Doors.
Să vezi galbene părți cum se duc
și cum îți place
și cum te fac să simți calmul.
Sunt înăuntru,
nu simt ploaia,
nici frunzele,
nici frica,
nici lumina.
Aș vrea să fiu una cu toamna,
aia blândă, aia trezită.
Când cască ochii, visele încă sunt vii,
e în siguranță, e în pat.
Când se ridică în fund și își șterge ochii,
e încă ceață.
Când merge spre baie și oasele se dezmorțesc,
plânge puțin.
Când se uită în oglindă și zâmbește,
a ieșit soarele.
Când se spală pe dinți,
frunzele cad.
Când se îmbracă,
copacii sunt goi.
Când iese pe ușă,
deja e iarnă.

Miss

Am zburat azi pe un nor,
într-un soi de pace-n lume,
unde toți lucrau de zor
pentru propriile lor nume.

Lucrul era unul greu,
ceva ce n-ai putea a crede:
să-ți fie ție zmeu
și fericit cât se vede.

Se spunea c-a început,
pacea asta să apară,
într-un timp demult pierdut,
poate într-o zi de vară.

Cum soarele atinge tot,
așa și el a reușit,
stând la plajă într-un cot
să-și șoptească „Merit!”.

Merit își spuse el,
azi, mâine și poimâine,
ce-ar fi să fiu eu acel,
egal și cu un câine.

Egal a pus oriunde-n timp,
iar viața merse lin, ușor.
Acolo fuse un mare schimb
ce s-a făcut interior.

„Înăuntrul meu se vede plin,
ca un butoi umplut cu vin.
Iubirea mea de aici e sus
și simt că ar trebui spus:

-Draga mea, Miss Univers,
pacea-n lume ți-o dorești,
iar în iubirea mea de vers
vei găsi să te iubești.

Eu îți spun, acum, în șoaptă,
c-am găsit o pace-n faptă.
Fapta mea e simțul tot,
accept și-mi zic că pot.”

Prin soare, el și miss,
spusul a fost zis.
Ce rămâne de făcut?
Simte complet și vrut.

16//10//2015

Opt

Infinitul e acum.
Acum e infinit.
Mereu va fi acum.
Trăiesc acum și trăiesc veșnic.
Eu nu tind spre infinit. Eu sunt infinit

Doar tu, lumină

Vrei să îți schimbi becul,
mă întrebi.
Eu nu îți răspund.
Vrei să îți schimbi becul,
îmi spui.
Eu nu îți răspund.
Vrei să îți schimbi becul,
e întuneric.

04//10//2015

Taci

Pentru mine e încă dimineață
la 22:24.
Ultima țigară, de rezervă,
dintr-o conservă ce a devenit scrumieră,
o fumez drept prima.
Pornesc spre taci,
faci,
maci,
saci.
Pornesc spre mine,
tine.
Trec lunile fără ceas și orele fără limbă,
ajung la minute și spun tot.
Ce timp,
ce vreme,
ce viață,
își vor spune când vor vrea.
Ei se știu,
ei se vor.

24//09//2015

Vineri

Ți-am zis de luni
și de tot ceea ce poate fi.
Îți zic de vineri
și de tot ce aș vrea să fie.
Merg prin gânduri și le cern,
le aleg,
le spăl cu sare.
Gânduri ce mă tot trimit
în stări ce nu le-aş vrea,
dar trec prin ele și le simt.
Te simt.
Vineri te simt
ca niciodată mai adânc.
Ce e vineri?
O zi,
o oră,
o clipă.
Sunt toate la un loc,
iar eu...
eu rămân în clipă
și sper.