Simt că parcă nu mai simt.
Nu știu ce s-a întâmplat.
Când m-am trezit în starea asta?
În starea de nestare, de parcă
am pus o draperie atât de groasă sufletului,
încât nici moliile nu vor să stea aici.
Am închis,
mi-am luat restul de 10 bani de la țigări
și am plecat.
Să zac între dorințe,
vise,
promisiuni.
Să le proiectez pe draperie, așa,
în valuri.
Să nu le las mai departe.
12//11//2015