Pentru mine e încă dimineață
la 22:24.
Ultima țigară, de rezervă,
dintr-o conservă ce a devenit scrumieră,
o fumez drept prima.
Pornesc spre taci,
faci,
maci,
saci.
Pornesc spre mine,
tine.
Trec lunile fără ceas și orele fără limbă,
ajung la minute și spun tot.
Ce timp,
ce vreme,
ce viață,
își vor spune când vor vrea.
Ei se știu,
ei se vor.
24//09//2015